Am pe facebook 729 de prieteni. Câţiva ani în urmă aveam cont şi pe Hi5, pe Netlog şi Faces.md.  Deja nu mai sunt. A câştigat Facebook-ul.

Fără Facebook e rău.  Cu Facebook e mai rău. Sunt zile când interacţionez cu aşa de multă lume, pe teme importante şi mai puţin importante, încât se amestecă totul în cap.  Dar  “fac curat” repede în minte şi lumina apare la capătul tunelului.

Am calculat ceva interesant:

  • din 729 de friends ai mei, am interacţionat direct şi îi ştiu cum arată în viaţa reală – 320 persoane,
  • cu 180 doar pe chat, poate comentăm la acelaşi status, avem prieteni comuni şi cînd cuiva îi trebuie un like :)
  • cu minim 3 persoane vorbesc în fiecare zi obligatoriu, cel mai des – concomitent.
  • De mai mult de 1 an o singură persoană este “pe linia fierbinte”de chat, în fiece zi. Fără excepţii. Zilele de weekend nu se iau în calcul, pentru că stă acasă. Cu mine :) .
  • Cea mai scurtă interacţionare a fost în chat prin “.” (punct) după care a urmat “unfriend”. Dar asta e altă poveste.
  • Cea mai lungă conversaţie, fără pauze – circa 5 ore.
  • Cu 229 persoane nu am interacţionat deloc, cu excepţia click-ului pe butonul “confirm friend request”.
  • O dată la 2 luni “merge uborka”. Prietenii de genul “Vasea cel fioros”, “Scara din pod” şi “Fanul lui Grivei”, adăugaţi cine ştie când, sunt eliminaţi paşnic din listă.
  • Numărul maxim de persoane online pe chat  – 140 – de 8 Martie, 2011 :)

Pe zi, Facebook-ul este deschis circa 12 ore. Nu este neapărat să stau în faţa paginii cu gura căscată, să văd cine ce scrie. De obicei îl deschid şi-mi caut de lucru.

Iată şi acum, sunt cu cerculeţ verde online. Dar eu lucrez, în word, pun punctişoare şi virguliţe în textul tezei de master…

Există oare viaţă după Facebook? Tu cum o vezi?