• Despre nimic deosebit. Nu despre faptul că nu avem preşedinte, sau că Moldcell cântă colinde la Mall (noi doar am uitat cum sună ele, ultimii doi ani ştim pe nota 10 să criticăm … avem asta deja în sânge).
  • Da, afară nu-i zăpadă şi nimeni nu ne dă garanţia că vom avea un 31 decembrie 2011 sau 1 ianuarie 2012 alb.  În schimb avem brad şi milioane de lei cheltuiţi pentru beculeţe prin tot oraşul. Ziua e sumbru de tot, dar noaptea luminează miile de lei atârnate  ca nişte muci. Frumos, urât, aşa cere sufletul şi sărbătoarea.
  • Pe 2 ianuarie 2012 la serviciu. Normal. Trebuie de muncit, de plătit taxe şi de hrănit „hârciogii”.
  • Nu contează acum cine suntem, Santa Claus ne va aduce cadouri  „tabletşi” Apple şi nu mai ştiu ce, căci Moş Crăciun e în criză. Nucile şi bomboanele nu mai sunt în vogă.
  • Îmi place că s-au înmulţit actele de caritate, dar mă întristează faptul că unele organizaţii, instituţii şi „gheaghi” le folosesc ca un PR bun în ajun de sărbători.
  • Ca la sfârșit de an, aştept şi eu cu nerăbdare să-mi rup capul  stând în rând la METRO.  E o „plăcere” să cumperi tot ce ţi trebuie în 30 minute şi pe urmă o oră  jumătate să aştepţi rândul la casă.
  • Nu mi place când unele persoane au aşteptări foarte mari de la mine. Nu mimez zâmbete şi nu simulez fericirea. Ori ele sunt, ori nu-s.
  • Cu siguranţă „Gheaghii” şi restul ne vor face ţara să prospere, cândva, până la următoarea Eră glaciară mai avem!  Sau până în decembrie 2012, da?

Şi , utilizând cuvintele din urările banale de sărbătoare, sper să avem un an mai bun, multă sănătate şi realizări frumoase!

NB. Imaginea  am adăugat-o pentru că mi-a plăcut şi are cifra 2012, să fie în spiritul sărbătoriolr de iarnă :)